Peugeot fixed tandem!

Povestea unui tandem de vis

dupa o vara cu ceva ture pe cursiera, cu cortul sau prelata in camp mergand in doi oameni am inceput sa visez la un tandem, insa nu orice tandem ci un tandem pe un cadru de otel, clasic, mufat, o cursiera tandem! Ma gandeam zilnic la cum mi-as face un tandem de curse, faceam planul si il aveam in minte cum il vreau. Ma fascina gandul la o bicicleta mai complexa putin, care sa puna un pic mai multe probleme si sa implice piese pe care le poti construi. In mintea mea proiectul derula, fara sa am ca inceput un cadru ci doar niste piese. Mi-l imaginam echipat cu Shimano Dura-Ace ax, un model mai rar de la inceputul anilor 80.

Am facut atatea planuri cum sa schimb piese pe alte piese, cum sa fac sistemele de franare fara camasi iar cablurile sa urmeze cadrul dirijate de scripeti...o gramada de idei..

Intr-o zi de toamna Andrei Iliescu a aparut la usa atelierului. Era prin zona si si-a amintit ca vorbisem odata pe strada si ii explicasem cum sa ajunga. M-a rugat sa il ajut cu o problema pe care o avea butucul spate de la elvetiana lui de armata cromata, prezenta si ea de altfel aici. Intamplarea a facut ca aveam si eu un butuc identic din anii 50 cu care am putut sa il ajut la inlocuit piese. Tot povestindu-i de planurile mele cu bicicletele in lucru i-am povestit si de cum visez la un tandem de curse.

Nu a trecut multa vreme ca andrei a aparut intr-o zi cu ploaie la usa cu o fierotanie roz care parea a fi ceva interesant. Andrei mi-a spus rapid povestea tandemului Peugeot care a cedat in batalia cu o bordura cam inalta. Cadrul era rupt in doua locuri, astfel gatul furcii nu mai exista. Era un simplu fier care parea inutilizabil si prezenta doua cioate ruginite in partea din fata. Eu eram atat de entuziasmat de acel fier uitat de ceva vreme, care nu parea sa mai aiba viata.

Acum aveam cadrul! Puteam sa incep sa ma gandesc cum ii vopi gasi un cadru care sa aiba aceleasi unghiuri cu asta . Peugeotul fusese echipat pe Simplex si frane canti Mafac. Franele canti-lever Mafac sunt primele de acest gen, chiar cele de pe tandem sunt unele cu bratele un pic mai lungi pentru a spori forta de franare. Un sistem de franare simplu de reglat sau montat, pisele mici si usoare.

Cadrul care a donat gatul furci a fost un cadru italian caruia nu ii stiu numele dar cu niste mufe tare frumos decupatei, cadru pe care eu imi construisem prima fixa si care a donat usor usor din piese diferitelor biciclete din atelier. Sacrificiul a fost facut, cadrul a fost taiat si trimis la Brasov.Acolo Sebi a ranforsat si a sudat tandemul folosind partea taiata din cadrul Italian. Eu am finisat locul cu sudura si am inceput sa pregatesc cadrul pentru vopsit. Cadrul reparat acum a fost trimis la sablat ca apoi sa fie vopsit electrostatic. Tot timpul acesta Andrei m-a ajutat si impreuna am gasit toate piesele necesare pentru tandem, inclusiv franele canti Mafac pe care nu imi venea sa cred ca m-i le da cineva just like that.

Angrenajele de pe partea stanga sunt modificate, taiate, frezate din doua angrenaje Shimano de mtb mai vechi de aluminiu de la care am pastrat doar foile mici de 24. Am vrut ca toate piesele de aluminiu sa fie slefuite la pasla pana ajung la un luciu apropiat cu al cromului. Asta a insemnat ore de slefuire la pasla fiecare piesa de aluminiu. In combinatie cu aluminiu ma gandisem la cupru si piele. Asadar toate suruburile si furca au fost cuprate si slefuite. Ghidoanele au fost imbracate in piele, maneta de frana poate fi demontata fara a se vatama pielea in vreun fel .


Reconditionarea si transformarea completa a tandemului a durat in jur de doua luni, cu ore de slefuit, cu multe cautari si potriviri de piese, cu asteptat dupa vopsit, cu asteptat dupa cuprat, cu multa dragoste, cu razgandiri, cu idei impreuna cu Andrei si cu increderea ca va fi functional si va alerga mai tare ca niciodata!

Cand va veni vara insa cadrul il voi folosi pentru a imi construi tandemul de touring pe care mi-l doresc, pana atunci insa tandemul fix ne va arata ce inseamna disciplina!

Jurnalul unui posesor de tandem.

2007, Decembrie. După o tură de schi în Poiana Brașov am reușit să îmi conving prietena ca nu am destule biciclete, așa că am dat o tură pe la Zărnești.

2008, Ianuarie. L-am transformat rapid într-un tandem de cuplu. Avea 7 viteze în butuc, cadrul vopsit roz, cauciucuri clasice negre cu o dungă lată albă. Era comod și atrăgea claxoanele ba chiar și țipetele oamenilor din trafic. Parcă era un OZN pentru București.

2009, Iulie. A avut o viata scurtă, cam de doua veri, până cânda ajuns în mâinile unor prieteni, care sunt și ei aici, de față. Mi l-au adus în brațe rupt în două. Trist, am început să urlu, apoi mi-a parut rău că am țipat la ei. L-am desfăcut bucăți și l-am așezat undeva într-un colț al garajului în speranța că va putea fi salvat.

Andrei Iliescu